Interesul meu în ceea ce privește bijuteria provine și din faptul că acestui domeniu al artelor nu i s-a oferit suficientă importanță. Bijuterie poate fi un obiect de artă, având o înțelegere artistică, un concept și un mesaj.
Am o preferință pentru materialele ceramice, și asta poate din cauza transformării materialului de la o stare la altă: odată ce a căpătat o anumită formă, el nu se mai poate întoarce la ce a fost înainte. Îmi place sa combin materialul ceramic aparent fragil, cu duritatea metalului sau căldura pe care o oferă un material textil, pentru ca mai apoi sa supun forma unor experimente compoziționale ce creează cea mai expresivă latură a creațiilor mele.
Bijuteria este o traducere a trăirilor personale în porțelan, încercând în timpul acestui proces să șterg urmele, printr-o simplificare ce frizează granițele dintre real și abstract, într-un vârtej de culori și cascade de linii din care se întrevăd flash-uri de auriu. Rezultatul acestor trăiri îmi place să cred că este o moștenire, o dovadă a existenței mele ce se răsfrânge asupra societății, făcând-o dacă nu mai bună, măcar ceva mai frumoasă și încercând să reînnoade prăpastia dintre public și arta, prin prezentarea unor varietăți de forme și idei, ce ar putea să o scoată din zona de serie.